Pe vremea în care tradițiile dominau atmosfera satelor năsăudene, socializarea nu se făcea pe internet, ci față în față, oamenii obișnuind să petreacă împreună timpul, mai ales duminica. La ceas de amiază, sângeorzenii ieșeau din case și se strângeau la hore sau la șezătoare, având ocazia a pune la cale… căsătoriile tinerilor.
Un obicei specific zonei Sângeorz-Băi era Jocul banilor; se ținea în timpul horei de duminică și, după cum îi spunea și numele, se juca pe bani. Reprezenta un adevărat dans al iubirii, putând fi jucat numai în pereche, fie de perechi logodite, fie de fete invitate anume de băieții care le iubeau. Și ca să joci jocul banilor, pregătirile începeau cu o seară înainte. Era obiceiul ca tânărul îndrăgostit să meargă acasă la fata iubită și s-o cheme la portiță, aruncând pietricele în geamul casei. Dacă fata ieșea din casă, primea invitația de a dansa a doua zi jocul banilor. Dacă nu, flăcăul urma să stea a doua zi deoparte.
De ce jocul banilor? Pentru că se plătea! Flăcăii plăteau ceterașii special pentru acest dans, și-n plus plăteau și participarea. Dansul era mereu al patrulea la rând, avea o melodie specială și mișcări de dans specifice; trebuia să știi să-l joci și reprezenta punctul culminant al horei, fiindcă aici se legau iubirile și se anticipau căsătoriile. Alte timpuri, alte vremuri…
Sursă informație și foto: Pisanii sângeorzene, numărul 13/2013