În zilele noastre, accesul la educație este un dat al oricărui cetățean, însă lucrurile nu au stat așa dintotdeauna. În Sângeorz, învățământul românesc are o istorie relativ zbuciumată, al cărei început a fost marcat de anul 1733. Pe atunci, școala se făcea de către preotul satului, în condiții destul de precare. O formă ceva mai oficială, învățământul românesc din Sângeorz a căpătat abia 30 de ani mai târziu, prin înființarea primei școli, denumită pe atunci Triviale. Se preda în limba română, iar orele urmăreau ca elevii să deprindă trei abilități de bază, și anume scrisul, cititul și socotitul.
Au trecut mai bine de 65 de ani și în Sângeorz-Băi a fost deschisă o a doua școală, de data aceasta denumită Poporala Normală și într-o etapă de reorganizare a învățământului local, Școala Triviale este așezată în subordinea Episcopatului Greco-Catolic din Gherla.
Spre finalul secolului al XIX-lea, școlile din Sângeorz-Băi sunt transformate într-o singură unitate de învățământ, denumită Școala Confesională. Cele patru clase dispuneau de doar patru învățători. Însă în anul 1925, vestitul Solomon Halița înființează la Sângeorz-Băi o nouă școală, dedicată artelor și meseriilor. De aici înainte, învățământul local ia având și apar alte unități dedicate studiului: mai întâi o grădiniță de copii, apoi Gimnaziul Unic (cu șapte clase). Douăzeci și ceva de ani mai târziu, Gimnaziul Unic este deja altceva: Liceul de Cultură Generală. În paralel, se înființează Școala Generală din Sângeorz-Băi, cu șaisprezece clase, dispunând de o construcție nouă.
În anul 1977, liceul local este înscris în rețeaua Ministerului Industriilor, dându-i-se un profil mecanic, dar imediat după revoluția din decembrie 1989, revine la profilul său inițial, cel teoretic, și ia denumirea oficială de Liceul Solomon Halița.
În anul 1996, la șaptezeci de ani de la trecerea lui Solomon Halița în lumea celor drepți, în curtea liceului este dezvelit un bust menit să omagieze figura marelui sângeorzean.