Chiar dacă astăzi suntem tot mai puțin dispuși să ne încredem în descântece și dezlegare de vrăji, folclorul românesc este plin de astfel de obiceiuri și credințe. Și chit că nu le dăm crezare, este totuși o plăcere să citim despre ele. Iată, de pildă, ce obișnuiau fetele din Sângeorz să facă pentru a le merge bine în viață: se autodescântau.
Despre acest obicei, Iustin Sohorca a lăsat câteva rânduri pline de farmec, ce atestă grija tinerelor nu doar pentru sănătate, ci și pentru a fi plăcute comunității. Tinerele obișnuiau să se autodescânte folosind apa rece de izvor. În special duminica dimineața sau în zilele de sărbătoare, ori înainte de vreo horă sau șezătoarea, fetele își începeau ziua spălându-se cu apă rece, „neîncepută”, de izvor. Se clăteau pe față, pe gât și pe piept cu această apă, rostind și câteva cuvinte „magice”:
„Apă mândră argintie
Fă-mă albă frumuşea
Ca spicuţul grâului
Ca pana păunului
Ca sfântul soare când răsare
Ca săscuţa când e floare
Fă-mă dragă tuturor
Ca vinuţu popilor
Ca mierea albinelor
Ca ţâţa pruncilor
Ca măru roş copiilor.”
Autodescântecul era un obicei tipic tinerelor din Sângeorz, în rest, fiind vorba despre descântece în special contra farmecelor și pentru vindecarea bolilor.